FastForward by Costin Ilie

Smart

Costin Ilie — Mon, 28 Sep 2009 17:51:57 +0000

Până la lansarea VoxPublica, care se va produce foarte curând, îmi economisesc cuvintele. Vă las cu o campanie Unicef & MTV. Şi nu, nu am pus aici clipul doar pentru The Killers

Iar minunea blonda era…

Costin Ilie — Thu, 24 Sep 2009 20:14:06 +0000

Vă amintiţi prima fotografie. N-a ghicit nimeni, nu că ar fi fost foarte important . Am pus şi a doua imagine, iar reacţiile au fost aceleaşi: ce drăguţă este fetiţa aceasta blondă (mă refer aici nu numai la comentariile de pe blog, ci la cele ale prietenillor sau colegilor-fostele iubite, printre care şi LoL, nu se iau în considerare ). Ei bine, iată cum arată “blondina” acum…

Gata cu glumele, ne vedem pe

Cum m-a invins un magazin

Costin Ilie — Thu, 24 Sep 2009 16:09:01 +0000

” Cum m-a invins un magazin
23 Aug 2006 Costin Ilie “Pe repede inainte” de astazi este dedicata unei cititoare, fidela- din cite am inteles de la colega mea Alina Stanciu- a rubricii acesteia si pe deasupra PR al unui mare lant de magazine de electrocasnice. Nu spun care, din motive de imagine, dar am sa dau ca indiciu faptul ca de acolo si-a cumparat Simona Tache un calculator care a enervat-o asa de tare ca l-a dat la ziar, in pagina 24. Povestea mea incepe cu un cadou pentru ziua de nastere a mamei, o incercare foarte grea pentru mine, in fiecare an. De data aceasta am zis sa imi exprim dragostea cu un cuptor cu microunde. Merg la magazin, aleg modelul, vinzatorul zice ca n-are rost sa faca proba, ca n-are mincare sa puna in el. Grabit, il iau, il duc mamei, accept modest sarutarile pe obrazul care mi se inroseste cind constat ca aparatul nu mergea. Merg la magazin dupa citeva zile, sa-l schimb, credeam eu. Vinzatorul e acelasi. Ii explic situatia si cer sa-mi dea alt cuptor. El imi recomanda, fortindu-se evident sa fie amabil, sa merg la service. Care service va constata ca aparatul nu merge, apoi el mi-l va schimba. Sint amuzant, ii spun ca putem sa constatam impreuna, fara ajutorul service-ului. Nimic. Incerc poanta si cu sefa lui directa, chiar ii propun un menage-a-trois electrocasnic, eu, ea si vinzatorul. Includ chiar si citiva clienti in orgie, dar raspunsul este acelasi: service. Fireste, ma dau batut, nu inainte de a intreba cit costa halatul si daca functioneaza. ”

N-am rămas în pană de inspiraţie, atâta doar că am citit la Vlad Petreanu o întâmplare foarte asemănătoare. Normal, m-a lovit nostalgia după rubrica pe care o aveam zilnic în Cotidianul, “Pe repede înainte”. Ce vremuri

Şi încă un PS

Despre referendum şi altele asemenea, de luni, pe

Să le spuneţi fetelor

Costin Ilie — Thu, 24 Sep 2009 11:32:35 +0000

Amicul M.D. mi-a dat o veste bună: concertul JJ Johanson, programat pentru 2 octombrie, se amână până pe 4 decembrie. Se schimbă şi locaţia, la The Ark (lângă Piaţa de Flori). Vestea e bună pentru că au existat nişte zvonuri că s-ar anula. Ne vedem acolo.

Poveste despre criză şi o menajeră

Costin Ilie — Wed, 23 Sep 2009 17:13:26 +0000

Citeam aseară un comentariu din The Guardian (da, mă dau deştept acum). Dincolo de tâlcul foarte de nişă al poveştii, e mai mult pentru cei implicaţi în industria media- Dan Kennedy povesteşte cum a economist cîteva lire săptămânal, renunţând la abonamentul la Boston Globe, pretext pentru o analiză a mişcărilor strategice ale unuia dintre primele 20 de ziare din SUA, aflat în cădere liberă de tiraj -, comentariul mi-a amintit de un amic al unui amic de-al meu. De vreo câţiva ani buni, omul nostru avea o femeie care îi făcea curăţenie în casă. Deh, burlac, la început de prosperitate, amicul s-a simţit dator faţă de talentul şi noua sa valoare socială să nu-şi încerce muşchii nici cu Mr Proper, nici să nu-şi strice unghiile proaspăt manichiurate cu coada vreunui mop. A găsit o femeie de serviciu care avea nevoie să-și rotunjească veniturile, a stabilit un preț corect, s-a bătut palma. O vreme, n-aș ști să vă spun câtă, viața individului nu că ar fi fost perfectă, dar niscaiva nuanțe de roz tot au existat. Cu venituri în creștere, că doar economia României duduia, și-a permis să fie generos: periodic, mai adăuga câte un bănuț la salariul femeii. Asta până când a venit criza, iar viața sa a fost spoită brusc în niște nuanțe pe care nici la cavou nu le-ar vrea cineva. Să tăiem din cheltuieli, și-a zis. A căutat, a calculat, a cugetat, din nou a calculat. Ochii i s-au împăienjenit, s-a îndreptat cu jind spre aparatul de ras electric, că lame nu avea în casă. A abandonat ideea, a mai calculat, iar a cugetat. Nimic, situația era disperată. Pentru că stătea la un etaj superior, a privit cu speranță către ferestre. Un zbor scurt=probleme rezolvate. În vreme ce detalia acest simplu plan, inima a început să-i bată mai tare. Mă, geamurile alea nu au mai fost spalate de câteva luni. S-a întors, a privit în jur. Praful de pe raftul ăla n-a mai fost șters de la Crăciun, când am căutat eu steaua de la brad. Iar pe gresia de sub bar e aceeași pată rămasă de acum doi ani, de la un pahar cu bere pe care l-am vărsat că mă grăbeam să opresc aragazul, să nu se ardă afume pilaful cela cu pui. E, și tipul nostru și-a pus iar mintea la muncă, acum mult mai încrezător. Șterge gresia și parchetul, spală vasele murdare -dacă sunt- îmi așează tricourile și pantofii și… Nu-i mai vine nimic în minte. Aha, și lustruiește cada, chiuvetele. Și…din nou blank. Da, și udă floarea! Se mai gândește, socoteala rămâne la fel. Totuși, scrie foarte corect atunci când îmi lasă bilețele că a mai spart un pahar sau că mai e nevoie de un CIF, un Pronto ori detergent de vase. Se dă bătut. 100 de lei pentru o astfel de vizită e cam mult. Gata, renunț la serviciile ei, e criză. Evident, asta nu-i va rezolva problemele financiare, dar se felicită că a făcut un pas înainte pentru a ieși de pe calea risipei pe care îl purtase așa-zisul boom economic personal. E criză, se mai convinge o dată. E criză, îi vine în minte înainte de a adormi. Un fior i se strecoară în suflet. E criză, biata femeie are rate, nu-ți amintești de cîte ori te-a rugat să-i dai bani în avans ca să și le plătească? Amintirile revin sfioase, apoi hotărâte, somnul fuge speriat de grozăvia gândului că încă un om se va pricopsi cu o sapă de lemn. Eu mai pot să renunț la concediu, la plimbări aiurea cu mașina, la mâncat la restaurant, dar ea, biata femeie, cum ar putea să renunțe la rate? Amână decizia. La un moment dat, povestește unor prieteni cât de puțin se solicită menajera lui la locul de muncă, iar unul dintre ei se oferă să îi recomande pe altcineva, la jumătate de preţ, cu mai mult spirit al datoriei. Mda, o să mă gândesc. S-a tot gândit, sunt câteva luni de atunci, şi ghiciţi cine-i aşează în continuare tricourile o dată pe săptămână. Eu încă n-am înţeles de ce nu i-a dat mai multe sarcini femeii, măcar, dar asta e mai puţin important. Ce voiam cu povestea asta, legată şi cu exemplul din The Guardian, e că noi, românii, nu că suntem departe să ieşim din criză, dar vom fi întotdeauna pe marginea prăpastiei. Ne lipseşte simţul acesta al mărunţişului, ne este greu să facem o economie de câţiva lei, ni se pare inutilă, mai ales când nevoia e de câteva sute. Avem un ban, îl cheltuim pe prima hachiţă, ne place prea tare viaţa, ca să vorbesc pe maneleşte. Mă înşel?

Chiar nu recunoaşteţi personajul?

Costin Ilie — Tue, 22 Sep 2009 19:48:54 +0000

N-am găsit nici un câştigător la prima fază a aşa-zisului concurs “Recunoaşteţi personajul”, aşa că revin cu o nouă fotografie, care mai reduce din opţiuni, poate de data asta se găseşte vreun norocos care să câştige dreptul la o a treia fotografie. Baftă!

Luaţi-le Urma!

Costin Ilie — Mon, 21 Sep 2009 13:33:06 +0000

Urma a lansat un videoclip nou, pentru piesa Terminus. De la dStanca am aflat că amicul Tavi Cociş a realizat clipul, aşa că îl felicit, chiar i-a ieşit. Altfel, mă bucur că Urma chiar există din nou, deşi asta înseamnă că Mani nu o să mai aibă prea curând ocazia să cânte alături de mine şi de amicul Titi, după cum ne promisese domnul solist la un moment dat

Enjoy

Devotchka

Costin Ilie — Sun, 20 Sep 2009 19:54:49 +0000

Am o descoperire nouă, Devotchka. Nici nu ştiu cu ce să compar, dar ce ştiu sigur e că o să am cu ce să-mi umplu orele petrecute în trafic săptămâna acesta. Enjoy

Recunoaşteţi personajul?

Costin Ilie — Sun, 20 Sep 2009 13:00:44 +0000

Premiul câştigătorului constă în dreptul de a vedea încă o fotografie

Genialii ticăloşi

Costin Ilie — Tue, 15 Sep 2009 19:20:30 +0000

Probabil că sunt ultimul care scrie că a văzut “Inglourious basterds”, v-am mai spus că nu downloadez ilegal, iar la cinema nimeresc mai rar decât moare Bruce Willis prin filme. Totuşi, am ajuns luni seara la mall, târziu, prea târziu pentru un început de săptămână grea. Refugiat pe ultimul rând dintr-un capriciu binevenit, sunt nevoit să suport comentariile unor băieţi -nevoie mare de spirituali- aflaţi pe acelaşi palier. Să vezi că ăştia ne strică seara, zic. Altădată am turnat pungi de popcorn în capul unor pitzipoance puse pe pălăvrăgit, dar acum nu am de-a face cu fete…hmmm…ei e mulţi, eu sunt firav, deja îmi văd onoarea ieşind terfelită şi plină de vânătăi din sală. Începe filmul. Şi, după două ore şi ceva, se termină filmul. Cu excepţia minutelor de început, n-am auzit nici un pâs inoportun de la şmecherii mai sus menţionaţi. Povestea curge perfect, grotescul se împrieteneşte în mod firesc cu umorul nebun, coloana sonoră este desăvârşită (vezi mai jos), descopăr un Christoph Waltz uluitor (singurul defect e că seamănă foarte tare cu Geoană când zâmbeşte), Brad Pitt rămâne un actor formidabil, binili învinge, iar Tarantino te face să regreţi că n-ai avut inspiraţia de a deveni măscăriciul serii purtând o pălărie, accesoriu pe care să-l poţi scoate în faţa maestrului. Concluzie: mergeţi la film!

Cumva, filmul ăsta poate fi şi romantic