-Domnu, îmi daţi şi mie un bănuţ?
Nu-i dau, m-am săturat de famila ei gălăgioasă şi beţivă. Cât e ziua de mare, se ceartă, se bat, se înjură ca la uşa cortului, deşi sunt la poarta bisericii. Mă urmăreşte până la scara blocului.
-Domnu, îmi daţi şi mie un bănuţ?
Tot nu-i dau. Tatăl o se facă iar muci, are s-o caftească pe mamă, unchiul va sări să o apere, mătuşa va prinde primul puradel şi-l va trosni cu el pe “tu ce te bagi, mo?”, bunica va face un atac spectaculos de inimă, tatăl îi va administra o corecţie mamei şi pentru asta, enoriaşii vor traversa zgribuliţi de scârbă pe tortuarul celălalt, închinându-se evalvios.
Scena se repetă mai multe zile, de fiecare dată când cobor din maşină. Tot nu-i dau bănuţul. Vine şi weekendul trecut.
Domnu, îmi daţi şi mie un bănuţ să-mi iau rechizite? Ascult o placa nouă, iar ezitarea mea o încurajează.
-Vă rog, domnu, să-mi iau şi eu nişte rechizite.
-Ce sunt alea rechizite?
O tăcere lungă, cu ochii frumoşi, de copil, plecaţi în pământ. N-au învăţat-o şi partea asta. Totuşi, îi dau bănuţul.
Frumos si inteligent procedat, Costine. Stii de ce? Pentru ca e foarte posibil ca tzigancusha – fara indoiala inteligenta – va retzine intrebarea si va intreba la randul ei “ce e aia rechizite?” pana va primi un raspuns de undeva. Si de aici pana la constientizarea importantzei lor si, implicit, a SCOLII, nu mai e decat un pas. Iar SCOALA e singura solutzie pentru una ca ea.
Pai si de ce i-ai dat? :O
acesti copii sunt imaginea in oglinda a unei societati bolnave, incapabila de vindecare pentru inca multa vreme
din pacate, pentru tigancusa cu ochi frumosi este prea tirziu…
Zing-zang, zing-zang la usa. Trista, despletita si imbracata in fuga.
- Buna seara vecine, iar m-a batut barbatu’ si sunt toata o vanataie. Ai niste spirt?
Acum cand locuiesti pe langa Palatul Ghica in bloc de lux cu 50 de apartamente pe scara si ghena, iarta-ma Doamne, de gunoi pe casa scarii, nu-ti permiti nici sa tii usa deschisa prea mult si nici sa o deschizi mai des decat e nevoie.
Sa pretinzi ca iti cunosti toti vecinii e absurd iar sa nu ajuti pe cineva in suferinta de neacceptat.
Dand o sticla cu ceva mai putin de jumatate din continutul initial de “medicinal” plus niste urari de sanatate dau sa inchid usa.
- Inca o mica rugaminte daca nu e cu suparare. Poti mata sa-l indoiesti cu putina apa daca ai la indemana?
Am inchis usa si m-am simtit ca un Al Capone de cartier toata seara.
Sa fi fost mama sau o sora mai mare a tigancusii din poarta manastirii?
misto povestea.
sa ti le aduni, ca nici nu stii cand vine o zi cand ai sa le publici